Ultimele păreri

Iosif
LA MULTI ANI PENTRU CEI 10 ANI DE LA INFIINTARE! SUCCESE SI SARBATORI FERICITE!

Laura
Fiat Lux un cor extraordinar. Va felicit pt tot ce faceti si sper sa nu va suparati daca am sa fac o...[mai mult]


Ultimele activităţi

10 ani
Plini de emoţii, în ziua de Crăciun, am păşit cu zâmbetele la...[mai mult]

Moment muzical Nissan
În prezenţa a circa 200 de prieteni şi parteneri, Auto Bara, unul din...[mai mult]


Parteneri
Parteneri media

ovidan.ro

muzicadevest.ro

radiotransilvania.ro

radiomaria.ro

Colaboratori

euromaidec.ro

Sponsori

elitmusic.ro

hotelimpero.eu

calipso-oradea.ro

sao-team.ro

avoncosmetics.ro

S.C. DOREX A&J S.R.L.

Romwood S.A.

Tabără muzicală Şuncuiuş 2012

29-07-2012

Ca în fiecare an, de-o perioadă încoace, ne alegem o săptămână în mijlocul verii si „ evadăm” din cotidian, în locul unde distracția dar și munca sunt deopotrivă la ele acasă: TABĂRA MUZICALĂ !
Ca și destinație însă, am ales să ne întoarcem în timp și să retrăim prima tabără muzicală organizată în 2008, la Șuncuiuș. Frumoasa locație de la poalele munţilor Bihor ne-a așteptat parcă neschimbată. Aerul curat, răcoarea și verdele munților plini de păduri ne-au oferit din nou,un adăpost relaxant în fața arșiței verii.
Mare ne-a fost bucuria să revedem mansarda, locul unde repetițiile păreau mult prea lungi din cauza zăpușelii ce clocotea între pereții groși de lemn. Arăta la fel, cu excepția salteleor comode de pe jos care acum lipseau, fiind înlocuite de mult prea banalele scaune. Saltelele ne-au lipsit cu desăvârșire dar odată cu dispariția lor, nici căldura nu a mai fost atât de mare.
În fiecare zi, dis-de-dimineață, după ce mâncam un mic dejun copios, ne strângeam sus în mansardă pentru repetiții. Aici se întâmpla magia. Se întâmplă ceva extraordinar cu noi, cei din cor, atunci când telefoanele mobile nu au semnal, ne lipsește internetul și suntem împreună într-un loc atât de frumos, departe de confort si de oraș: devenim creativi! Acolo în mansarda din lemn a luat naștere coregrafia pentru piesa care ne-a adus succesul de la... emisiunea ce va fi difuzată în primăvară...
Cu stomacul golit de orele de repetiție coboram să luăm prânzul. În toate zilele șederii noastre acolo, am fost răsfățați cu cele mai gustoase mâncăruri. De la supițe și ciorbițe aromate, cartofi rumeni și cărniță condimentată, paste delicoase cu sosuri de tot felul, la gogoși umplute cu dulceață de casă, clătite cu ciocolată și prăjituri calde cu mere și vișine.
În timpul orelor libere alegeam de regulă să ieșim în natură. Am vizitat peștera Unguru Mare, am stat la soare, ne-am scăldat în apa rece și limpede a Crișului, nu fără peripeții însă pentru că unul din colegi si-a luat rămas bun de la unul din papucii de baie, luat de curenții repezi ai apei.
După câteva zile molcome, dornici de aventură fiind, ne-am hotărât să mergem intr-o drumeție. Conduși de un cunoscător al locurilor, Alex Toderaş, prieten și coleg de-al dirijoarei noastre, am pornit-o la pas în sus pe munte. Soarele strălucea, răcoarea pădurii ne îmbia la urcat, mâncam din tufele de mure la tot pasul, veselie și voie bună, totul era perfect. Pe la ce ar fi trebuit să însemne capătul traseului, în loc să o luăm inapoi la vale, am hotărât(unii mai mult, alții mai puțin) în virtutea bravării noatre inconștiente să mai înaintăm. Continuarea a fost mai mult comico-tragică. După vreo 16 km de mers, ajunși la o destinație de data asta finală, am conștientizat că la câți kilometrii avem de mers înapoi, nu numai că nu vom mai ajunge la cină dar s-ar prea putea să trebuiască să innoptăm în mijlocul sălbăticiei. De aici, haosul. Din dorința de a scurta traseul, am deviat de la drumul principal, prin buruieni înalte cât gardul, prin spini și gropi săpate de târâtoare de tot felul. Într-un final am reușit să ieșim din mărăcini. Vestea bună, dădusem la un drum normal, pietruit care avea să ne ducă prin pădure până la pensiune, vestea proastă, afară cerul se punea de o strașnică furtună. Fără prea multe opțiuni am luat-o înainte. De aici drumul era o casă aici și una… mai încolo cu câțiva 4-5 kilometri. Foșnetul pădurii, bubuitul tunetului și lătratul dulăilor ne-au făcut să ne gândim serios ca ar fi cazul să spunem o rugăciune, căci și cel mai brav dintre noi se simțea neajutorat.
Salvarea a venit sub forma unui Aro, foarte vechi și foarte mic, în care am încăput circa 13 persoane… acum nu pot să îmi mai inchipui cum. Și așteptând așa, unii sub pelerine, alții in Aro, alții nemaiașteptând și luând-o la goană prin ploaie, meditam la tot ce se întâmplase. Gazda noastră împreună cu Maria,colega noastră, au mai adus două mașini, ne-au îmbarcat pe toți și duși am fost la pensiunea unde din cauza furtunii se luase curentul, așa că am mâncat cele mai bune paste din viața noastră în liniște, la lumina lumânărilor, fiecare, foarte mulțumitor în sinea lui că era în siguranță.
Celelalte zile ne-am ferit să mai mergem mult pe jos, însă de ieșit tot am ieșit prin împrejurimi. În ultima zi, am avut ocazia să ne inițiem într-ale alpinismului. Multumită unor prieteni de ai noștri și ai dirijoarei în special, Mihaela şi Paul Olău, ne-am cățărat cu echipament adecvat, pe câțiva din pereții stâncoși de pe malul râului. A fost o experiență unică și vibrantă! Odată ajunși în vârful stâncii, strigam victorioși „TOP!” și privind la peisajul de sub noi, ne simțeam de parcă am fi învins un colos!
Unul din cele mai frumoase momente a fost seara drumeției în care ne-am strâns în eterna mansardă, am tapetat podele cu plapume și saci de dormit și am vizionat împreună poze și filmări de la începutul activității noastre și până în prezent. Ne-am amuzat să vedem schimbările fiziologice prin care am trecut fiecare până să ajungem să fim cum suntem acum. De la niște piticoți și piticoate, la niște tineri în plină floare.
Stând pe peronul gării, cu bagajele pe umâr, priveam la zilele din urmă, căci fiecare loc pe care îl vedeam cu ochii ne amintea ba de drumeția cu peripeții, ba de repetițiile de dimineață, ba de răcoarea râului, de înălțimea stâncilor… dar mai cu seamă priveam unii la alții, căci toți aveam pe față un zâmbet dual: fericiţi de săptămâna plină de de toate și triști că ne aflam la sfărșitul a celei mai frumoase săptămâni de vară: tabăra muzicală.

Denisa Moşincat

PS: Posmoşanu Andreea, îţi mulţumim pentru poze!