Ultimele păreri

Iosif
LA MULTI ANI PENTRU CEI 10 ANI DE LA INFIINTARE! SUCCESE SI SARBATORI FERICITE!

Laura
Fiat Lux un cor extraordinar. Va felicit pt tot ce faceti si sper sa nu va suparati daca am sa fac o...[mai mult]


Ultimele activităţi

10 ani
Plini de emoţii, în ziua de Crăciun, am păşit cu zâmbetele la...[mai mult]

Moment muzical Nissan
În prezenţa a circa 200 de prieteni şi parteneri, Auto Bara, unul din...[mai mult]


Parteneri
Parteneri media

ovidan.ro

muzicadevest.ro

radiotransilvania.ro

radiomaria.ro

Colaboratori

euromaidec.ro

Sponsori

elitmusic.ro

hotelimpero.eu

calipso-oradea.ro

sao-team.ro

avoncosmetics.ro

S.C. DOREX A&J S.R.L.

Romwood S.A.

Corul de cameră Fiat Lux
Festivalul de colinde Deschide ușa, creștine, ediția I
Corul de cameră Fiat Lux
Iasi FIAC 2012
Corul de cameră Fiat Lux
In deschiderea concertului Gheorghe Zamfir
Contact
Dirijorul
Componenţa corului
Mărturii ale coriştilor

Tinerii corului nostru au de spus ceva despre echipa lor...

ianuarie 2009


Maria Blaga (18 ani) – Echipa Fiat Lux


„De obicei, când se vorbeşte de un cor, gândurile ne zboară automat la ce echipă fomează membrii lui, dar adevărul e că aceştia pot să nu fie atât de uniţi precum am crede.
În cadrul corului nostru, Fiat Lux, am stabilit legături strânse şi suntem un tot unitar.
Până să ajungem în stadiul în care ne aflăm azi, ne-a trebuit timp ca să ne cunoaştem, nu numai între noi, ci şi pe noi înşine, şi să ne stabilim un scop. Întorcându-mă acum până acum trei ani, când corul nostru s-a format, îmi dau seama de faptul că nu eram neapărat uniţi, iar repetiţiile erau o activitate mai măruntă. Au urmat treptat din ce în ce mai multe concerte, ceea ce a însemnat mai mult timp petrecut împreună şi, prin urmare, mai multe ocazii ca să ne cunoaştem. Astfel, ne-am apropiat între noi (mai ales cei care nu ne ştiam dinainte) şi am început să învăţăm să colaborăm la învăţarea pieselor.
O dată ce Fiat Lux a devenit un cor cu activitate pe tot parcusul anului, ne-au întâmpinat felurite situaţii: am călătorit în alte localităţi pentru a participa la serbări specifice, am fost chemaţi pentru a destinde atmosfera în cadrul unor evenimente particulare, am participat chiar şi la un mic schimb de experienţă cu un cor din Austria, am avut parte de o participare plină de peripeţii la Concursul Naţional de Muzică.
După opinia mea, toate aceste ieşiri în public ne-au ajutat ca şi echipă, deoarece am făcut cunoştinţă cu dificultăţile de a ne organiza şi de a avea grijă de noi înşine, ca să nu mai vorbim de responsabilitatea de a da tot ce e mai bun pe scenă. De asemenea, cred că, în mod inevitabil, activităţile ne-au influenţat pe fiecare în parte, deoarece am învăţat ca să ne înţelegem, în ciuda diferenţelor, să fim mai curajoşi şi mai creativi în ceea ce facem şi, nu în ultimul rând, am luat lecţii de organizare a timpului personal.
Astfel, am fost pregătiţi pentru cea mai mare provocare ce ni s-a oferit în toată „viaţa noastră de cor” şi anume participare în cadrul operei „Boema” de Giacomo Puccini. Începând din timp învăţarea partiturii, parcurgerea etapelor transformării din cor de cameră în cor de actori a fost firească, treptată, cu dificultăţi pe care le-am depăşit fără să ne îngrijorăm prea mult. Experienţa premergătoare operei a fost şi distractivă, nu neapărat la modul neserios, ci prin natura personajului colectiv pe care a trebuit să-l trăim în operă şi prin prezenţa de spirit deoseită a profesioniştilor alături de care am fost onoraţi să jucăm. Prin urmare, am descoperit că, pentru a interpreta cum trebuie o operă, e nevoie de multă dăruire şi dragoste pentru ceea ce faci şi pentru public.
Echipa noastră, trecând prin toate aceste încercări, a devenit mai motivată, mai capabilă de a se exprima la nivel artistic şi de a face faţă unor situaţii mai dificile. De asemenea, atmosfera de la repetiţii „s-a încălzit”, iar relaţiile de prietenie dintre noi se continuă şi dincolo de „programul de lucru”. Multitudinea energiilor care ne pun în mişcare nu şi-au oprit însă evoluţia, deoarece mai sunt încă multe aspecte la care trebuie să lucrăm, pentru a ne îmbunătăţi şi organiza „trăirea în cor”.
În concluzie, Fiat Lux a ajuns un cor ce are o bază solidă şi anume unitatea, care, prin propia ei clădire, ne-a ajutat pe noi, membrii săi, să vrem să cunoaştem mai multe despre tot ceea ce se află în jurul nostru şi să ne bucurăm mai mult de viaţă.”

Lăcrimioara Maghiar (16 ani) – Despre echipa noastră


Echipa reprezintă un întreg format din mai multe elemente. În cazul nostru, noi ne reunim pentru a cânta frumosul, astfel trezind sensibilitatea celor ce ne ascultă. Se pare că echipa noastră reuşeşte cu succes acest lucru pentru că se bazează pe mai multe valori fundamentale cum ar fi: prietenia, credinţa, altruismul, generozitatea. Însă, fiind la o vârstă la care copilăria îşi lasă amprenta, nu reuşim singuri să întreţinem aceste valori. Aici intervine dirijoarea noastră care reuşeşte cu succes să ne insufle calităţile menţionate anterior, să ne unească şi să ne motiveze în toate acţiunile ce urmează a fi săvârşite.
Arta dezvoltă sufletul, acesta fiind temeiul omului. Acest lucru dorim să-l realizăm şi noi; să îmbogăţim prin muzică sufletele celor ce ne ascultă. Pentru ca acest lucru să se întâmple, în spatele concertelor se ascund multe repetiţiişi multă muncă antrenată de dirijoarea noastră. Îmbinând seriozitatea cu buna dispoziţie, fiecare repetiţie a noastră dispune de o atmosferă ce reflectă frumosul; acest „frumos”este căptuşit de vocile noastre şi reprezintă defapt conţinutul sufletelor noastre de copii.
Trebuie menţionat faptul că nu numai cei din jurul nostru se bucură de muzica noastră; şi noi suntem prinşi în valorile muzicii.
Dirijoarea este alături de noi şi ne bucurăm împreună de „frumos”; ea are grijă să ne îmbogăţească atât cunoştinţele muzicale cât şi viziunile asupra a tot ce ne înconjoară.
Maturitatea şi copilăria sunt prezente printre noi şi astfel fiecare avem o viziune diferită asupra muzicii. Însă toţi suntem conştienţi că este nevoie de aceasta într-o lume ca cea din prezent în care domină grotescul.
Faptul că fac parte din această echipă, mă determină să mă simt împlinită din punct de vedere sufletesc. Noi suntem valurile unei mări infinite, iar dirijoarea noastră este spuma din vârful valurilor care face ca acestea să se observe chiar şi în tumultul vieţii.”

Andreea Blaga (11ani) - Managementul echipei - Corul de Cameră Fiat Lux


„Din punctul meu de vedere, cuvântul „echipă” este echivalent cu zicala „Unul pentru toţi şi toţi pentru unul!”. A fi într-o echipă, înseamna a-ţi împărtăşi sentimentele, cunoştinţele, ideile şi impresiile cu ceilalţi. Membrii echipei trebuie să se înţeleagă, respecte şi să se agreeze reciproc , de asemenea să aibă încredere unii în alţii.
Pentru a nu se creea conflicte, fiecare membru este nevoit să îşi îndeplinească sarcinile. Nerespectarea acestora duce la creearea unor conflicte neîntemeiate şi inutile.
În orice echipă există o persoană care deţine responsabilitatea de ansamblu în a asigura îndeplinirea obiectivelor. Această persoană trebuie să asigure şi organizarea activităţilor de echipă. În cazul corului Fiat Lux această persoană este domnişoara Antonia Monica Nica. Sunt alte persoane care oferă ajutor celui care deţine responsabilitatea. Acestea, alături de restul membrilor echipei sunt cei care pun în aplicare activităţi din diferite stadii ale procesului de atingere a obiectivelor. Există persoane care aduc informaţii utile cu scopul de a-i informa pe ceilalţi cu „cuvinte cheie” ale derulării procesului de evoluţie. În timpul stabilirii obiectivelor de echipă, rolul fiecărui membru trebuie agreat şi alocat.
Întâlnirile de echipă reprezintă în cazul nostru evenimente săptămânale, organizate cu scopul de a spori şansele atingerii obiectivelor.”

Adelina Iuraş (15 ani) - Munca în echipă


„Trei cuvinte înşirate care pot însemna totuşi extrem de mult. Când realizezi ceva în echipă, te bucuri mai mult când culegi roadele decât atunci când ai fi realizat acel lucru singur. Într-o echipă nu este atât de uşor să te coordonezi ca şi atunci când eşti singur. Trebuie să ţii cont de părerile şi gusturile celorlalţi membri. Împărtăşesti ideile, talentul şi astfel apare un efect de neimaginat. În fiecare grup există un coordonator care îi ajută pe membri acestuia să se sincronizeze, să ajunga la un consens, să îşi descopere calităţile şi să le fructifice cât mai bine. Munca în echipă sudează grupul. Presupune colaborarea mai multor persoane care împart aceleaşi idei, aceleaşi gânduri.
Dacă o echipă este unită şi efortul este comun, rezultatul proiectului va fi cel scontat. Nu toţi oamenii pot lucra în echipă. Ei trebuie să îşi poată sublima interesele personale în favoarea interesului comun. Nu toţi fac faţă la munca în echipă, de aceea coordonatorul trebuie să stie sa îi selecteze. O echipă se fondează în virtutea unui anumit obiectiv care trebuie atins şi nu trebuie gândită ca fiind ceva permanent.
Oamenii aleşi trebuie să fie de încredere şi să rezolve în mod eficient conflictele. Nu pot fi ignoraţi nici factorii de personalitate. E nevoie de o stabilitate emoţională şi conştiinciozitate. Corul Fiat Lux este format din persoane cu conştiinciozitate maximă: în momentul când dirijoarea ne spune că treaba e serioasă, ne mobilizăm şi facem lucrurile poate chiar mai bine decât ne-am fi aşteptat. Există însă şi momente în care chiar dacă nu primim pauză, „o luăm noi!”. obişnuind să mai şuşotim.
Grupul vocal permite fructificarea, evidenţierea talentelor muzicale şi în special cele vocale pe care le au copiii (fie ei mai mici sau mai mari). Datorită faptului că nu toţi copiii doresc şi nu toţi pot să se afirme într-un proiect muzical solo, aceştia au ales un grup vocal. Mai bine spus acesta i-a ales pe ei prin intermediul coordonatoarei. Aşa este şi în cazul nostru. Profesoara de muzica Antonia Monica Nica este o profesoara foarte bună şi un om exceptional. Excelează atat din punct de vedere profesional cât şi din punct de vedere personal. Pune multă pasiune şi iubire în tot ceea ce face. Lucrul acesta ni-l transmite şi nouă prin entuziasmul cu care ne asteaptă la fiecare oră de curs sau de cor.
Atunci când îţi place ceea ce faci se vede şi se simte. Roadele încep să apară iar tu te bucuri de ele alături de ceilalţi. Deşi da dovadă de calm uneori îşi mai iese din pepeni când nu o ascultăm. Asemeni unui părinte ştie că ceea ce ne îndrumă este cel mai bine pentru noi. Se vede că ţine foarte mult la noi şi îi este teamă probabil sau cel puţin se gândeşte cum ar fi viata fără noi, copiii ei. Nici noi nu ne-am imagina cum ar fi să nu mai venim la cor sau să nu facem parte din el.
Viaţa nu este întotdeauna atât de roz precum pare. Uneori trebuie să luăm decizii destul de grele. Mai exact profesoara noastră ne implică în tot ceea ce face şi nu ia deciziile fără să se consulte cu noi. Ne lasă întotdeauna să ne spunem părerea. Uneori chiar o solicită. Putem spune că îi respectăm autoritatea dar totodata am devenit buni prieteni. Întotdeauna când avem nevoie de un sfat i-l cerem. Când observa că e ceva în neregula cu noi mereu ne vine în ajutor şi contribuie la soluţionarea frământărilor noastre cele mai aprige. Dânsa este dirijoarea noastră asa cum briza conduce plopul unde doreşte. Aşa cum stelele luminează cerul aşa suntem şi noi, mici steluţe care luminează vieţile celor ce ne ascultă.”

Andreea Comsa (14 ani) - Lumina care luminează în întuneric


Fiat lux... ,,Să fie lumină”. 22 de suflete au fost alese pentru a forma această făclie care aduce lumină în toate locurile pe care le străbate. Fiecare îşi are locul lui în această echipă. Fără unul dintre noi balanţa începe să se dezechilibreze. E ca şi când dintr-o serie de beculeţe unul s-a... Suntem unici, fiecare în felul lui. Fiecare are personalitatea sa care îşi lasă într-o oarecare măsură amprenta în echipă.
Pentru mine cuvântul echipă are multe înţelesuri. În primul rând a fi într-o echipă înseamnă ascultare. În fiecare echipă există un conducător, o mână dreaptă. Acesta aplică anumite reguli care asigură bunul mers al lucrurilor. Fiind un grup vocal, un cor conducătoarea noastră este dirijoarea, Moni. Suntem deseori implicaţi în multe proiecte, de aceea, pentru a face o treabă bună avem mult de muncit. Moni ne-a învăţat mereu că fără muncă, efort şi seriozitate nu putem face performanţă. Am să vă dau un exemplu pentru a înţelege mai bine. Anul trecut am participat la ,,Olimpiada de muzică”. Am cântat cântece religioase şi din folclor dar piesa de rezistenţă a fost ,,In the Jungle” pe care Gabriel a avut ideea să o cântăm. Cu un aranjament făcut de Moni, pe 5 voci şi cu mişcarea noastră scenică totul a fost gata. Bineînţeles că au urmat multe ore de repetiţii în care ne-am concentrat la maxim. Şi iată că după muncă a venit şi răsplata: locul doi la Concursul Naţional de Muzică. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că nu există succes fără muncă.
În al doilea rând a face parte dintr-o echipă înseamnă a avea şi colegi, coechipieri. Am făcut atâtea împreună, am trecut prin atâtea încât era de aşteptat ca între noi să se lege prietenii. Întotdeauna ne putem baza unul pe altul atât în cadrul repetiţiilor şi a evenimentelor pe care le susţinem cât şi în afară. Când avem un concert important de susţinut ne încurajăm unii pe alţii, suntem ca fraţii. De fiecare dată când ne întâlnim la repetiţii uităm de toate grijile noastre cotidiene. Ne împărtăşim bucuriile, tristeţile unii altora. După un eveniment de o anumită anvergură ne spunem părerile şi impresiile şi cred că avem ce învăţa unii de la alţii. Suntem ca o ,,familie”. Nimic nu e mai minunat ca atunci când te simţi bine în preajma ,,familiei tale”, când simţi că ai un loc al tău. Eu cred că în această echipă, această familie fiecare este la fel de important. De la cel mai mic la cel mai mare.
Şi nu în ultimul rând a fi membru într-o echipă presupune responsabilitate. Nu poţi şi nu ai voie să-ţi laşi colegii la greu atunci când au mai mare nevoie de tine, chiar dacă asta presupune să faci anumite sacrificii. Ca să poţi trăi în societate trebuie să te şti organiza. În momentul în care un membru se alătură echipei noastre înseamnă că are capacitatea de a se organiza. Poate să exceleze şi la şcoală, poate fi prezent şi la repetiţii.
Ca membru al acestei echipe consider că până acum am făcut o treabă foarte bună împreună şi sunt sigură că viitorul va fi unul promiţător. Cele mai frumoase clipe din viaţa mea le-am petrecut alături de colegii mei şi am legat cele mai frumoase prietenii! Sunt mândră că fac parte din această echipă minunată! Lumina care luminează în întuneric!”

Mădălina Costea (13 ani) – Magia Fiat Lux


„Fiat Lux… oare de ce când rostesc aceste cuvinte, chipul şi trupul îmi radiază de fericire…? Nu găsesc suficiente cuvinte pentru a descrie mândria şi bucuria pe care o simt ca fac parte din acest grup, această familie!
Când mă gândesc la Fiat Lux, o grămadă de amintiri şi sentimente izbucnesc în sufletul şi inima mea, ca un roi de albine deasupra unui câmp cu flori. Prima albinuţă care îşi găseşte floarea este gândul la iubita noastra dirijoare şi prietenă, Antonia Nica, care a fost zâna ce ne-a deschis poarta spre minunata lume a muzicii. Amintirile legate de concertele şi concursurile la care am participat şi emoţiile primelor spectacole, au şi ele un locuşor aparte în sufletul meu. Prieteniile strânse dintre noi, întâmplările amuzante trăite împreună şi atmosfera caldă, dulce, familiară care domneşte printe noi, ne-au apropiat şi mai mult, devenind astfel o familie deosebită, familia Fiat Lux.
Dintre toate apariţiile noastre pe scenă, opera Boema a reprezentat cu siguranţă cel mai complex şi mai grandios spectacol la care am participat vreodată. Cu Boema am trăit adevărata magie a scenei, alături de mari artişti ai operei şi de un public exceptional. Această experienţă a fost o provocare pentru noi, pe care am realizat-o cu succes.
Fiat Lux este şi va rămâne mereu o parte din fiinţa mea, având mereu un loc important în sufletul şi viaţa mea. Iubesc ceea ce fac alături de prietenii mei şi sunt foarte mândră ca fac parte din corul Fiat Lux!!!”

Andreea Posmoşanu (12 ani) - Fiat Lux, linia maritimă


Fiat Lux… lumina de la capătul unui tunel lung, întortocheat, pe care îl poţi parcurge doar prin muncă şi prin unică strălucire a unei echipe unite.
Străduinţa din spatele cortinei este un lucru pe care îl avem cu toţii în comun. Fiecare se luptă pentru a reuşi să ajungă în admiraţiile dirijoarei la fel ca oricare altul. În momentul în care urci pe scenă îţi arăţi adevarata faţă, căci emoţiile care te copleşesc, după un timp dispar şi te lasă să te bucuri de minunatele momente petrecute cu prietenii tăi.
Fiecare dintre noi îşi creează propriul drum printe notele care îi zburdă prin minte. Deşi suntem de vârste diferite şi avem opinii diferite cu privire la anumite lucruri totuşi nimic nu ne poate împiedica să ne sprijinim unii pe alţii.
Pe marea învolburată pe care călătorim întalnim stânci, de care ne poticnim. Cu avântul şi dorinţa noastră de a reuşi să ajungem la mal ocolim cu uşurinţă orice obstacol care ne-ar sta în cale.
Noi toţi, suntem marinarii, iar dirijoarea noastră este căpitanul vasului, ea întoarce cârma în direcţia potrivită şi ne conduce pe cel mai bun drum. De fiecare dată când pescuim în loc de peşti aducem pe vas câte o nouă idee strălucită care ne apropie de o insulă. Ajunşi la mal ne aruncăm ancora peste bord şi ne bucurăm de reuşită.
Aşa suntem noi… o armată de mici marinari pregătiţi să înfrunte orice obstacol!

Berthold Osvald (16 ani) - Ce înseamnă pentru mine echipa Fiat Lux?


„În primul rând: „Sunt mândru că fac parte din această echipă încă din primele momente ale iniţierii acesteia”, care, pentru mine reprezintă un grup de tineri ce tinde spre un scop comun, acela de a ajunge la înălţime, cântând pur şi simplu din pasiune. Deşi de multe ori pentru a ne atinge acest scop trebuie să trecem peste anumite obstacole împreună. În cadrul grupului nostru s-a creat o atmosferă destinsă, fiind o adevarată plăcere să venim la repetiţii. Mai mult de atât, s-a creat şi acea atmosfera de echipă, de genul, ne protejăm unul pe altul. Spiritul de echipă este prezent la noi într-o mare măsură, fiind cel care ne uneşte, cel care ne face să ne putem bucura unii de alţii şi să ne ajutăm unii pe alţii la nevoie.
Reamintirea periodică a spiritului de echipă menţine vie flacăra echipei şi ne impulsionează să punem în comun din ce în ce mai multe aspecte ale personalităţii noastre. Mentalitatea de genul „fiecare pentru el” nu există în grupul nostru, fiecare implicându-se în ceea ce poate să facă mai bun echipei.
Echipa depinde de angajamentul personal şi de efortul depus de către fiecare dintre noi. Ne asteptăm ca fiecare să dea ce este mai bun în el, zi de zi, repetiţie de repetitţe, concert de concert... Sursa puterii noastre îşi are rădăcinile în fiecare dintre noi. Ca orice alt grup, şi noi avem un conducător al acestuia. Grupul nostru vocal Fiat Lux o are ca şi conducator pe o tânăra profesoara de muzică Antonia Monica care ne îndrumă spre ceva mai bun. Avem multe de învăţat de la ea! Este plină de naturaleţe dând dovadă de mult calm şi răbdare în cele mai tensionate situaţii.”

Petra Popa (11 ani)


„A fi membră a corului Fiat Lux este un lucru special şi m-am bucurat mult când doamna profesoară m-a invitat să fiu în aceasta „echipă”.
Totul a început când, într-o zi, doamna profesoară de muzică a dorit ca şi eu să fac parte din acest grup vocal. Când m-am dus acasă, i-am spus mamei cu mare bucurie faptul ce s-a întâmplat. Părinţii mei au fost de acord, astfel că în anul 2007, aproape de Crăciun am devenit una dintre membri corului.
Am început cu greu studiile pentru cântece, dar mai apoi, cu ajutorul colegilor şi al prietenelor mele am reuşit să mă „instalez” în acest grup vocal. Primul meu concert era aproape, aşa că am repetat mult şi am învăţat cântecele. Înaintea concertului de Crăciun, am avut emoţii, însă când am fost pe scenă m-am simţit minunat: o mulţime de oameni care se uitau la mine cu interes, mai apoi aplauzele, dar mai ales faptul că am fost împreună cu toţii, m-a făcut bucuroasă.
În anul 2008 am început luna, studiind din nou, însa a meritat. În luna martie am mers la Concursul National de Muzica - etapa judeteană, care a fost în Oradea. A fost o nouă experienţă: au fost multe alte grupuri, solişti şi era uimitor. După ce am cântat ne-am simţit minunat ascultând cantecele celorlalţi: populare sau moderne. Când a venit momentul să se afle câstigătorii, am fost foarte emoţionată şi fericită, mai ales când am aflat ca noi suntem pe locul întâi! Astfel am pornit mai departe la etapa regională în Zalău.
Am călătorit mult, dar timpul a trecut repede în compania prietenilor. Ca la cealaltă etapă, m-am simţit foarte bine şi nu a fost nouă situaţia. Din nou, am aflat că am câştigat şi aceasta etapa. A fost extraordinar! Dupa acestea ne-am dus la un restaurant unde am sărbătorit „victoria”. A treia etapă: cea natională! Wow!
Această călătorie a fost foarte, foarte, foarte lungă! M-am simţit foarte rău dar toţi erau alături de mine şi aveau grijă de mine, mai ales prietenele mele: Ami şi Carla, care au încercat să mă facă să râd, Denisa care a fost mereu alături de mine împreună cu doamna dirijoare şi ceilalţi. Când am ajuns, m-au dus la un spital, unde mi-am petrecut noaptea. Domnul profesor de matematică şi soţia lui au venit cu noi pentru a ne susţine; ei mi-au purtat de grijă la spital. A doua zi de dimineaţă am reusit să particip la concurs fără nici o problemă. A fost fantastic a treia zi s-a anuntat: Corul Fiat Lux – locul doi! Am fost vicecampioni! Super!
După toate acestea a urmat pregătirea pentru ceva special: Boema! O operă! Am fost o săptămână cu toţii la Suncuiuş, unde am repetat opera şi am şi învăţat-o. M-am distrat cu colegii mei de cor. Acum, când mă uit la fotografii, îmi amintesc ce bine a fost atunci cu prietenii mei şi cu ceilalţi. Apoi am participat la un eveniment special: cantata Joy Joy Joy, pe care am repetat-o. Când a venit momentul, a fost minunat să cântăm pe o scenă imensă, cu orchestră, cu mulţi oameni care ne priveau şi desigur pentru că am fost bine învăţaţi de către doamna dirijoare, spectacolul a fost un adevărat succes! Înaintea acestui eveniment, am mai participat la un concert de colinde, am vizitat diferite locaţii unde am cântat pentru diferiţi oameni.
În luna ianuarie a anului 2009, pe data de 8 si 9, a avut loc Boema. Am cunoscut mulţi oameni: corul mare şi soliştii, care ne-au devenit colegi şi buni prieteni. Am cântat prima oară în viata mea o parte mică de solo, pentru care eram îngrijorată din cauza faptului că o cântam fals. Dirijorul operei şi doamna dirijoare m-au învăţat să cânt bine, încurajându-mă astfel: „Cu cât mai fals cu atât mai bine” sau „Nu a fost prea bine, dar hai să încercăm încă o dată, încă o dată, încă o dată” până ce am reuşit! A fost un succes total!
Faptul ca acest cor a evoluat şi acum suntem bine şi uniţi, se datorează numai şi numai doamnei profesoare de muzică, care ne-a susţinut şi ne va mai susţine mereu, iar noi o iubim mult pentru toate sacrificiile făcute de ea pentru ... „Echipă!!

Diana Pop (15 ani)


„Fiat Lux”... ce frază simplă dar cu atâta însemnătate pentru mine. Acest Fiat Lux a intrat în viaţa mea pe neaşteptate, şi-mi pare bine că s-a întâmplat aşa, deoarece am avut numai de câştigat.
Aceste douăzeci şi trei de suflete, împreună cu dirijoarea noastră formăm un tot. Şi dacă am spus că suntem un tot aşa şi este: muncim, transpirăm, tragem tare pentru ca să ne iasă bine ceea ce avem de cântat. Chiar şi după o zi de scoală extenuantă, venim la repetiţii cu mult drag, dornici de muncă, cu mult entuziasm pentru a descoperi lucruri noi, pentru a străluci prin vocile noastre angelice, fie ele răsunătoare sau blânde, şi cântăm pentru că adorăm extrem de mult acest lucru, este o pasiune. Pentru asta îţi trebuie binenţeles şi talent. Plini de farmec şi gingăşie, ne realizăm propriul univers.
Prin vocile noastre inegalabile, iar pe scenă suntem ca nişte raze de soare, care radiază publicul ce ne ascultă, şi încălzesc atmosfera... că doar nu degeaba ne numim Fiat Lux (Să fie lumină).
E frumos să faci parte din acest grup. Să vezi orice aspect al muzicii o oportunitate, în orice partitură un cântec, şi dincolo de orice cântec o pasiune. Şi este bine aşa. Să zbori, să cânţi şi să fii fascinat de ceea ce faci. E ca un vis. Se întâmplă să şi greşim uneori, ca până la urmă suntem şi noi fiinţe umane, dar întotdeauna e cineva acolo care ştie să ne atragă atenţia, care ştie să pună punctul pe „i” atunci când este cazul.
Aceasta este dirijoarea noatră, Antonia Nica, o persoană deosebită care merită tot respectul şi toată stima din lume pentru că a făcut din fiecare dintre noi un cineva, pe plan muzical, că datorită ei am ajuns unde suntem şi că tot datorită ei, şansa de a ne etala acest talent ne-a fost acordată cu mult drag şi dăruire.
Dincolo de bucuria, misterul şi farmecul pe care ni-l oferă prezentul, faptul că facem parte din acest Fiat Lux, este important. Fiecare din momentele petrecute împreună, sunt oferite de viaţă pentru a ne învăţa mai bine „ce suntem” sau mai bine zis „cine suntem”. Ne descoperim pe parcurs.
Având în vedere că activitatea pe care o practicăm a adus faima oraşului nostru, prin premiul II, obţinut la Concursul National de Muzică, echivalent cu Olimpiada Naţională de Muzică, Vaslui 2008, suntem dispuşi să participam şi în acest an la acest concurs şi la multe altele, pentru că aşa cum am amintit mai devreme, ne place ceea ce facem. Dar toate acestea se rezumă la foarte multă muncă de care puteţi fi siguri că suntem lipsiţi.
Păşim cu fiecare zi într-o nouă etapă şi ne îndreptăm cu paşi repezi pe un drum, poate necunoscut, presărat cu surprize şi asteptări. Un drum pe care păşim de ceva timp, un drum unic şi sigur, care să ne ducă la destinaţia dorită. Pentru că noi ne dorim mereu mult mai mult.
Suntem împreună, colegi, prieteni, viitori artişti poate... respirăm aceleaşi emoţii şi ne minunăm la aceleaşi descoperiri... pentru ca suntem un tot, iar acest tot formează Fiat Lux.”

Anamaria Târnovean (12 ani)


„De la prima repetiţie m-am simţit atrasă de armoniile ce răsună din sala care avea să-mi devină alături de cei din lăuntrul ei, prietena şi martora a tot ceea ce aveam să construim împreună, ca nişte maieştrii arhitecţi, căci fiecare dintre noi aşezam câte o cărămidă ridicând toţi împreună o… citadelă. Cu greu cuvântul îşi croieşte drum, când emoţiile năvălesc de-a valma dintr-o ploaie de sunete care te învăluiesc într-un tainic mister, ce-l pot desluşi doar cei buni şi curaţi … cu inima.”

Inez Haşaş (14 ani) - Ce înseamnă echipa pentru mine


„Eu, am intrat în acest cor acum trei ani. Trei ani mi se par mult dar nici nu am băgat de seamă cum a trecut timpul. Repetiţiile pentru noi reprezintă atât muncă cât şi distracţie. Nu pot să spun că noi suntem o echipă pentru că suntem mai mult decât o echipă; suntem ca şi o familie. Între noi s-au stabilit prietenii şi chiar şi prietenii extraordinar de strânse. Prima oară când am venit în acest cor a fost cand eram în clasa a şasea. A fost puţin neobişnuit pentru mine deoarece înainte de această oportunitate nu mai făcusem parte din niciun cor. O cunoşteam pe profesoara noastră din clasele primare.
Primul concert de Craciun pentru mine a fost o experienţă foarte plăcută. Am constatat că oamenii apreciază munca noastră chiar dacă nu ştiau să exprime acest lucru. Privirile lor ce străluceau şi care erau mulţumite era ceva nou pentru mine; de asemenea şi aplauzele „furtunoase” pe care le primeam din partea lor era un mod de a ne face să înţelegem cât de mult apreciază şi le-a plăcut ceea ce am făcut.
În această mică familie ne mai certăm din când în când... dar suntem oameni şi face parte din viaţă să ne mai şi certăm. Petrecem împreună şi suntem alături unii de ceilalţi indiferent de circumstanţe. La bine şi la rău ne spirjinim unii pe ceilalţi.
Curajul şi munca noastră ne-au ajutat să ajungem departe, chiar până la etapa naţională a Concursului Naţional de Muzică. A fost o mare realizare pentru noi, deoarece am reuşit să facem acei şapte oameni sau nici nu mai ştiu câţi erau în juriu, i-am făcut să zâmbească. Chiar şi adversarii noştri ne-au aplaudat. Chiar dacă drumul până acolo a fost foarte greu pentru noi, nu a contat nimic... Bineînţeles următoarea zi după concurs aşteptam cu nerăbdare şi emoţii să vedem cine a caştigat şi fiecare cor ce loc a luat. Am fost dezamăgiţi atunci când ne-au pus să cântăm în gală, dar totuşi ne-au acordat premiul doi.
Nu ştiu cum să îmi exprim vorbele deoarece nu pot exprima în cuvinte cât de mult mă bucur că fac parte din acest cor. Îmi face foarte mare plăcere să cânt pentru că prin muzică putem exprima sentimentele noastre şi putem transmite frumuseţe. În ziua de azi multă lume nu mai ia în considerare adevăratele valori ale vieţii şi atunci nu ne mai rămâne nimic decât arta. Şi tocmai de aceea atunci când cântăm mă uit la oamenii care ne ascultă şi le văd privirile înduioşate şi mă face să cânt cu şi mai multă plăcere.
Mulţi mă întreabă de ce fac parte din acest cor şi de ce continui să făc parte? Ei consideră că totul este o prostie, dar defapt ei nu realizează ce înseamnă asta. Să munceşti „cot la cot” pentru ca după aceea să beneficiem de rezultate. Ceilalţi îşi bat joc de munca altora doar pentru că ei nu ar fi capabili să practice ceva extrascolar ce implică multă muncă şi în acelaşi timp să îşi menţină randamentul la învăţătură.
Ştiu că în viaţă ca să reuşeşti trebuie să munceşti, dar de multe ori orice speranţă şi vis se spulberă într-o clipă din cauza nedreptăţilor vieţii şi din cauza răului care se află în toţi oamenii. Putem schimba totul, chiar putem schimba dar trebuie să crezi şi trebuie să vrei. Dacă nu există speranţă, încredere şi puterea de a crede în ceea ce vrei, atunci nu există nimic. Nu trebuie să te laşi descurajat de nimeni şi nimic.
Echipa înseamnă că din câteva fărmituri, faci o pâine; înseamnă că poate singur nu valorezi nimic dar toţi la un loc facem mai mult decât un întreg...
Munca de echipă este mult mai interesantă şi mult mai distractivă dacă ştii cum să trăieşti din plin orice clipă. De exemplu de multe ori eu când vin la repetiţie mă rup de lume şi nu trăiesc doar decât pentru cântat. Când sunt cu moralul la pământ obişnuiesc să cânt; când sunt fericită obişnuiesc să cânt. Nu mi-aş putea imagina lumea fără sunet... Ciripitul păsărilor, sunetul instrumentelor, sunetul ploii, foşnetul frunzelor, vuietul vântului... Dacă stăm şi ne gândim puţin în toata lumea asta totul este legat de sunet, iar noi reuşim să transformăm simplele sunete care ne ies pe gură când vorbim în ample melodii.”

Carla Muntean (12 ani) - Echipa


„Pentru mine echipa este un grup format din mai multe persoane care se ajută reciproc, care se înţeleg bine şi care fac diverse lucruri împreună (de exemplu participă la concursuri sau spectacole, realizează un proiect împreună etc.). Faptul că eu fac parte dintr-un grup mi se pare nemaipomenit, întotdeauna reuşesc să mă bine dispun după ce mă întâlnesc cu colegii mei, întotdeauna ne înţelegem bine, pe noi ne leagă aceeaşi dragoste pentru muzică. Avem aspiraţii şi idealuri comune. Deşi avem păreri cu totul diferite totuşi suntem un grup şi întotdeauna încercăm să alegem cea mai bună soluţie. De exemplu uneori ne preocupă participarea la diverse concursuri, (oare să mergem sau nu?), iar alteori suntem atât de încărcaţi cu spectacole încât nu prea mai avem mult timp liber. Dar eu nu mă plâng pentru că îmi place şi decât să stau închisă în casă mai bine mă întâlnesc cu prietenii mei din cor.
Doamna profesoară, este deosebită şi îmi place că ţine la noi şi încearcă să scoată la lumină tot ce e mai bun din noi. Deşi uneori avem repetiţii multe, eu cred că nu te poţi perfecţiona decât dacă munceşti mult şi dacă faci un efort, desigur. Oricum şi aceste repetiţii, la noi în cor cel puţin, nu sunt doar muncă continuă ci şi pauze care sunt pline de distracţii. Colegii mei de la cor sunt exact prietenii alături de care doresc să fiu întotdeauna. Şi prietenia care ne leagă ne-a ajutat în realizarea acestor rezultate.
Părerea mea este că fiecare membru ocupă un loc în grupul din care face parte, şi că fiecare persoană este la fel de importantă. S-ar putea ca unii să fie mai experimentaţi ca alţii sau cu vechime mai mare în acel grup dar asta nu înseamnă că tu nu te poţi perfecţiona pentru a ajunge ca ei. Indiferent de grupul din care faci parte important este să fii tu insuţi şi oamenii te vor plăcea aşa cum eşti, nu trebuie să te schimbi doar pentru a fi placută de alţii.
În încheiere, sfătuiesc pe toată lumea să intre în diferite echipe (grupuri) ori că sunt de sport sau muzică nu contează pentru că o să vă distraţi oricum. Şi aş vrea să spun că îmi place foarte mult să fac parte din acest cor. Noi suntem cu toţii prieteni! Suntem marea familie Fiat Lux!”

Denisa Moşincat (17 ani)


„Din totdeauna, oamenii, pentru a convieţui cât mai armonios, au dezvoltat conceptul de echipă. Acest fenomen se resimte mai în toate domeniile: domeniul politic, social, de cercetare şi aşa mai departe. Nevoia de apartenenţă la un grup nu se observă doar în domeniile reale ci şi în cele vocaţionale sau artistice precum domeniul muzicii.
Cu atât mai mult această nevoie de a aparţine unui grup se regăseşte prin rândul copiilor şi al tinerilor, care prin distanţarea înceată dar progresivă de familie pentru a-şi creea propriul drum în viaţă, caută să se „lipească” unui grup de indivizi de vârstă apropiată, care să le împărtăşească ideile, gusturile, vocaţiile. Odată ce grupul format începe să desfăşoare o activitate el devine o echipă.
O astfel de echipă suntem noi, corul de cameră Fiat Lux. Am avut norocul şi bucuria de a activa în acest cor, chiar de la început, acesta fiind înfiinţat în iarna anului 2005 de profesor şi dirijor Antonia Monica Nica.
Activitatea noastră a cunoscut o adevărată ascensiune din anul înfiinţării şi până acum, ajungând ca de la simpli colindători să participăm la concursuri naţionale, la spectacole de mare amploare şi chiar la opere. Însă toate acestea nu le-am fi reuşit niciodată dacă nu am fi fost ce suntem şi azi: o adevarată echipă.
Pe lângă iubirea pentru muzică şi plăcerea de a cânta, motivaţia şi inspiraţia noastră a fost profesoara noastră, care de fiecare dată ne-a fost mult mai mult decat simplu profesor şi dirijor, lucru care ne-a determinat să ne uniformizăm şi să dezvoltăm o relaţie deosebită de prietenie între membrii. Cu toate că avem o relaţie mai apropiată şi mai puţin oficială cu dirijoarea noastră, nu a existat niciodată vreo formă a lipsei de respect, vreo nemulţumire sau nici măcar un conflict. Felul unic de abordare pe care îl aplică, fineţea, pasiunea, interesul de care dă dovadă pentru acest cor şi familiaritatea cu care ne tratează pe fiecare în parte ne-a făcut să o îndrăgim nespus, ne-a făcut să trecem prin toate greutăţile de până acum şi să rămânem uniţi.
Am ajuns acum să iubim atât de mult echipa pe care am format-o încât perioadele fără repetiţii nu mai sunt o delectare ci doar un dor continuu de a ne reîntâlni şi a relua activitatea. Fiecare membru respectă programul repetiţiilor din plăcere şi nu din obligaţie.
Ne-am format un stil original şi propriu, fără a copia sau a plagia ceva sau pe cineva. Acest lucru a izvorât din personalitatea membrilor care nu îşi oprimă felul de a fi ci dimpotrivă, şi-l exprimă cu o bucurie sinceră şi caldă prin cântec şi interpretare. Astfel am ajuns să abordăm piese ieşite din tipar precum „In the jungle”, pline de amuzament şi voie bună, de armonie şi culoare, reuşind să revoluţionăm greşita asociere a unui cor de camera cu sobrul, seriosul sau stricteţea. Din punct de vedere muzical, am pus mereu accent pe calitatea sunetului, ca acesta să fie curat, perfect chiar, dar lucrul pe care dirijoarea ni l-a insuflat a fost interpretarea. Ea spune mereu că fără a simţi piesa, fără a-i înţelege versurile fără a o interpreta cu suflet, calitatea sunetului îşi pierde din valoare…
Un alt lucru deosebit de important pe care de asemenea ni l-a însuşit a fost zâmbetul şi expresia feţei. Copii şi tineri fiind, zâmbetul este simbolul nostru, al copilăriei inocente şi al emoţionantei tinereţi. Folosindu-l în cadrul concertelor am comunicat auditoriului mult mai usor mesajul propus, oamenii fiind mult mai deschişi să vadă un zambet, în detrimentul unei feţe inexpresive.
Pentru a ne uni şi a ne cunoaşte şi mai mult, dirijoarea noastră a avut grijă să organizeze în vara anului 2008 o tabară muzicală, dedicată atât muzicii cât şi relaxării. Dimineţile le petreceam cântând întinşi pe saltele, în mansarda călduroasă a unei pensiuni, iar după-amiezile şi serile le epuizam cu trasee în natură, jocuri şi multe alte activităţi, nelipsită fiind fredonarea unui vers îndrăgit de melodie, când de unul, când de altul.
Pentru mine acest cor, această echipă a căpătat de mult o însemnătate profundă şi pot să spun că acum îmi este chiar vital să particip şi să activez ca membru în cadrul său. Este locul unde problemele şi grijile dispar, unde în locul lor înfloresc voia bună, iubirea şi plăcerea de a cânta. Să mă întâlnesc cu colegii de cor este o plăcere, iar repetiţiile sunt adevărate momente în care eu găsesc sentimentul suprem, dorit de toţi oamenii, dar găsit atât de greu şi anume sentimentul fericirii.
Sunt foarte fericită şi împlinită că fac parte din corul Fiat Lux! Vă iubesc Fiat Lux, aş tâmpi fără voi!!”